De obicei băuturile răcoritoare sunt asociate cu sezonul călduros. Nu văd de ce ar trebui să fi e asta o regulă. Uneori mi-e sete și atât, nu mai contează dacă este cald sau este frig afară. Atunci când apa nu are chiar gust de apă, parcă o beau mai cu drag. Una dintre rețetele mele preferate în materie de băuturi merge pe principiul "lucrează cu ce ai!"

Așadar, se ia un pahar cu apă, se adaugă un strop de sirop de brad și rezultă un fel de suc, natural și sănătos. Desigur că siropul de brad este doar un exemplu de ingredient magic care schimbă radical o băutură. Printre preferatele mele se mai numără siropul de vișine sau de portocale. Alternativele sunt la fel de multe ca numărul fructelor de pe marele glob albastru, iar regula este mereu aceeași: când viața îmi dă lămâi fac limonadă, metaforic vorbind.

Lăsând figurile de stil la o parte, pentru limonadă este nevoie de mai mult decât un strop de lămâie. Cel mai mult îmi place cea cu miere. Este gustul acela dulce-acrișor al copilăriei. Parfumul de lămâie proaspăt stoarsă și apa limpede care se amestecă cu bucățelele de fagure fac minuni, iar aroma e inconfundabilă. Asezonez marea galbenă cu o frunză de mentă, iar răsfățul gustului este garantat. Limonada este de multe feluri, dar cea mai bună este așa cum o făcea mama odată.